Internetul este reţeaua mondială de calculatoare interconectate prin protocolul
IP - Internet Protocol. Protocoalele fundamentale - care asigură interoperabilitatea
între oricare două calculatoare - sunt IP, TCP, UDP.
Internetul
oferă utilizatorilor o serie de servicii, dintre care pot fi menţionate poşta
electronică (e-mail), transferul de fişiere (FTP-File Transfer Protocol), conectare
la distanţă (telnet) şi Worldn Wide Web (cunoscut sub numele de WWW sau Web).
În martie 1989,
Tim Berners-Lee scrie lucrarea: "Information management: A proposal",
difuzată pentru comentarii în CERN, însoţită şi de lucrarea "Hypertext and
CERN". Ideea de bază a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce
acum numim URL. După mai multe dezbateri, şeful său, Mike Sendal, cumpără un
calculator NeXT (unul dintre super calculatoarele vremii) şi îi permite să-şi
realizeze ideile expuse.
Începînd cu anul
1989, Tim
Berners-Lee, împreună cu Robert
Caillau şi o echipă de specialişti
de la CERN ( Centre Europeen pour la Recherche Nucleaire – Centrul European de
Cercetari Nucleare de la Geneva ), au publicat lucrări despre Web, un sistem
informatic distribuit, scopul principal urmărit fiind facilitarea accesului
rapid la informaţiile tehnice cuprinse în manualele de utilizare a
calculatoarelor.
Ca şi dată de
apariţie a Web-ului şi HTML-ului se consideră ziua de 6 august 1991, cînd Tim
Berners-Lee a creat prima pagină Web.
Patru elemente de bază caracterizează
Web-ul:
·
Hypertextul ;
·
Adresele IP ale
calculatoarelor ;
·
Modelul
client-server ;
·
Limbajul
descriptiv.
Tim
Berners-Lee - devenit cavaler în 2004 - este
apreciat drept unul dintre cei mai importanţi inventatori ai umanităţii. La propunerea sa, în 1994,
a luat fiinţă World
Wide Web Consorţium -W3C, o organizaţie non-profit, care ordonează evoluţia
Web-ului.
Avînd ca motto "To lead the World Wide Web to its
full potential by developing protocols and guidelines that ensure long-term
growth for the Web", W3C a publicat pînă în prezent mai mult de 90
recomandări- W3C Recommendations.
A găsi un numitor comun pentru standarde este foarte
dificil, întrucît peste 400 mari firme/organizaţii/universităţi, din 40 de
tări, fac parte din W3C, printre ele numărîndu-se Microsoft, IBM, Sun,
Macromedia, Mozilla Foundation, Nokia, Yahoo, AOL.
